a little more about
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on google
Share on twitter
Share on linkedin
Generic selectors
Exact matches only
Search in title
Search in content
Search in posts
Search in pages
Aura

Sharing is Caring 💕😘

Facebook
Twitter
LinkedIn

Băiatul cu pijamale în dungi – ură, iubire, inocență, idiotism

Cartea asta, Băiatul cu pijamale în dungi, te lovește direct în inimă. Dacă mai și ești mamă, te străpunge de două ori!

Băiatul cu pijamale în dungi. Poate că mulți ați auzit de ea, poate că ați răsfoit-o prin librării, poate ați privit filmul… Face cât un curs la facultatea de Istorie. Ar părea puerilă și scrisă pentru copii, într-un limbaj simplu (se citește tare ușor!), dar pentru învățămintele pe care le oferă – o recomand tuturor vârstelor!


În ciuda inadvertențelor istorice, povestea celor doi copii, care se întâlnesc zilnic la gard și relatările din acele timpuri sunt dureroase, cutremurătoare, dar și înduioșătoare în același timp… (În fond, cine cunoaște detalii despre gradul de securitate de la Auschwitz – gardul electrificat și paznici la tot pasul – își dă seama de ficțiunea impregnată printre rânduri și de faptul că acest lucru ar fi fost imposibil.) Bruno și Shmuel aveau 9 ani și erau născuți în aceeași zi, dar făceau parte din etnii și clase sociale diferite.


E o carte despre ură și iubire, inocență și idiotism, despre prietenie și dușmănie. E despre cum o sârmă ghimpată a unit destine, în loc să despartă…
Pe de altă parte, Băiatul cu pijamale în dungi e confirmarea că răul făcut ți se întoarce, exact ca un bumerang! De asta s-a convins și tatăl lui Bruno. Participând la exterminarea evreilor prin funcția pe care o deținea, a ajuns să-și piardă fiul. Bruno a sfârșit alături de prietenul său Shmuel, în camera de gazare…

Cartea sau filmul?

Nu vreau să vă dezvălui prea multe detalii. Vă las să citiți și să pătrundeți voi în emoțiile și întâmplările acelor timpuri. Chiar și dacă ați văzut filmul, încercați să faceți o comparație – citind, bineînțeles… Apropo, am auzit multe impresii frumoase despre ecranizarea acestei povești. Totuși, cartea mi se pare că redă mai multă profunzime. De fapt, de fiecare dată când citesc o carte, eu îmi și imaginez scenele și episoadele relatate. De parcă aș fi acolo, aș privi dintr-o parte ce și cum se întâmplă și aș trăi momentul povestit de autor…

Well, voi ce alegeți: cartea lui John Boyne sau filmul regizat de Mark Herman?

Photo: Eduard Stucalici

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin

Creează-ți un Site Web sau Începe un Blog Personal!

Lăsați o cerere

Completați formularul și revenim cu o ofertă individuală!