a little more about
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on google
Share on twitter
Share on linkedin
Generic selectors
Exact matches only
Search in title
Search in content
Search in posts
Search in pages
Aura
Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on telegram
Share on skype

Sharing is Caring 💕😘

„În dragoste, aflăm cine vrem să fim. În război aflăm cine suntem.” Privighetoarea.

Cu acest motto începe Privighetoarea. Inițial, nu știi cui aparțin cuvintele și narațiunea. Abia în ultimul capitol, ba chiar pe ultima pagină am aflat… E cumva un mod spectaculos al autoarei de a învălui în mister unele momente și de a păstra suspansul pe tot parcursul romanului. Nici nu știu la ce categorie să-l atârn: roman de dragoste, istoric, de război…

Știți, primele 100 de pagini le-am citit în 3 săptămâni (relație conflictuală dintre 2 surori, extrem de diferite, pe alocuri cu exces de precauție din partea uneia și cu demonstrație de curaj nebun din partea mezinei)… Următoarele 400 le-am citit în 2 zile. Cu două pachete de șervețele. Mă durea capul când am închis ultima pagină, de parcă tocmai m-am întors de-acolo, după ce urmărisem războiul de după copac. 😔 Al doilea război mondial. Cu toate ororile sale. Foame. Bătăi. Ură. Împușcături. Bombe. Frică. Copii maturizați prea devreme. Femei gravide împușcate în burtă! Evrei schilodiți, gazați, cremați…

Războiul și Privighetoarea misterioasă…

Cartea asta e despre femei și puterea lor de supraviețuire, despre câte pierderi poate îndura o ființă. „Dacă războiul este despre bărbați, atunci femeile sunt eroinele sale tăcute și necântate.”

Privighetoarea spune povestea a 2 surori, prin prisma cărora aflăm cum a decurs al doilea război mondial. A luptat fiecare în felul ei: Vianne încercând să-și apere familia și să salveze copiii evrei, cealaltă – Isabelle, care nu avea nicio frică, se înrolează în mișcarea de Rezistență ca să-și apere țara. Ea salva piloții englezi prăbușiți și îi trecea Pirineii. Își risca viața, salvând viețile altora. A cunoscut prea bine ce înseamnă torturile fizice și lagărele de concentrare…

„- Știi ce am aflat în lagăr?
– Ce? o privi iar Vianne.
– Că ne pot face orice, dar nu ne pot pângări sufletul. Nu pot schimba ce se află în inima noastră. Trupul meu… mi l-au zdrobit din primele zile, dar nu și inima. Orice ți-ar fi făcut acel neamț, i-a făcut trupului tău, iar trupul se va vindeca.”


Privighetoarea te plimbă prin toate stările posibile, un fel de tăvălug emoțional: ură, simpatie, compasiune, dezgust, curiozitate, dragoste, dar până la sfârșitul lecturii păstrezi cu tine speranța. Mă rugam ca finalul să fie fericit, că mă dezamagise cumva cartea anterioară pe care o citisem (Oamenii fericiți citesc și beau cafea) și aici voiam emoții de bucurie… Au fost! Deși până la ultima pagină adevărul era imposibil de deslușit din felul în care autoarea relata întâmplările atât de delicat și, pe alocuri, camuflat.

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on twitter
Share on telegram
Share on linkedin
Share on pinterest

Creează-ți un Site Web sau Începe un Blog Personal!

Lăsați o cerere

Completați formularul și revenim cu o ofertă individuală!