a little more about
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on google
Share on twitter
Share on linkedin
Generic selectors
Exact matches only
Search in title
Search in content
Search in posts
Search in pages
Aura

Sharing is Caring 💕😘

Facebook
Twitter
LinkedIn

Tatuatorul de la Auschwitz… dragoste în Holocaust!

E despre iubire… înfiripată în cele mai vitrege condiții. Tatuatorul de la Auschwitz e în aceeași măsură despre dragoste și Holocaust!

E frumos și ușor să iubești în timpurile noastre, să-ți dai întâlnire în față la Ștefan, în parc, la o terasă, la un film etc. Să cumperi și să-i dăruiești 101 trandafiri albaștri/negri de un metru.

Și e cu totul altceva să-ți vezi iubitul/iubita la colțul administrației hitleriste din lagărul de concentrare, sub privirile lunetiștilor din turn… în apropiere de camera de gazare și peste drum de crematoriu (de unde sare și se împrăștie prin toată curtea cenușa trupurilor arse ale celor care, acum câteva clipe, îți erau colegi/frați de suferință).

…Să sorbi ca pe o gură de aer proaspăt cele câteva minute petrecute cu omul cel mai drag din închisoare (a oamenilor nevinovați!), pentru care îți doreai cu tot dinadinsul să înfrunți moartea, să supraviețuiești tifosului și bătăilor crunte, alături de care îndrăzneai nițel să visezi… Și asta doar duminica – o dată la 2-3 săptămâni.

…Să-i dărui trifoi cules de sub tălpi și să o faci cea mai fericită cu un colț de pâine uscată și o bucată de ciocolată cerșită de la colegii ruși care se bucurau de puțină libertate.

Cu mâna goală și inima plină

E una să organizezi acum o cerere în căsătorie în avion, în balonul cu aer cald – deasupra orașului, sau într-un restaurant – cu toate neamurile laolaltă – cu aplauze, ovații și… mereu cu sentimentul că „ceva n-a fost cum trebuie și o să umble supărată”, sau că inelul nu are destule diamante și, vezi tu, n-o să scrie presa despre asta…

…Și e cu totul altceva să evadați dintr-un lagăr de concentrare, fiecare pe căi diferite, ca peste o vreme, el să vină cu o căruță din Krompachy până în Bratislava, să stea la gară timp de 2 săptămâni, cercetând cu privirea fiecare om care cobora din tren… apoi s-o întâlnească pur și simplu pe stradă, să cadă în genunchi, cu mâna goală și inima plină (de dor, de iubire, de fericire) și s-o ceară de soție.

Au trăit împreună aproape 50 de ani.

Se întâlniseră la Auschwitz în 1942, când el o tatua pe mână – ca semn distinctiv și apelativ. Acolo nimeni nu avea nume. Oamenii erau cifre. El era – 34902, ea – 4526.
În libertate se numeau Lale și Gita!

Paginile cărții Tatuatorul de la Auschwitz redau prin fiecare frază o poveste adevărată!

Ea a murit în 2003, el – în 2006.
Ludwig și Gisela… ❤️

Photo credit: Eduard Stucalici

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin

Creează-ți un Site Web sau Începe un Blog Personal!

Lăsați o cerere

Completați formularul și revenim cu o ofertă individuală!